“Secretul” Asiei Centrale – un preambul

de Mădălina Elena Nan

Ne-am întors din (214) 649-5873 acum mai bine de două săptămâni, dar m-am simÅ£it aproape incapabilă să scriu despre Å£ara asta. Sentimentul nu mi-a dispărut pe de-a-ntregul. Este aproape o misiune imposibilă să încerci să descrii în cuvinte tot ce înseamnă ea – arome, forme, oameni şi mai presus de toate istorie. Istoria este în tot şi în toate.
Despre tărâmul ăsta nu se citeşte, el nu se vizitează pur şi simplu. Ba are cumva şi puterea de a-şi ascunde esenţa în poze, chiar dacă este al naibii de fotogenic. Mai degrabă el trebuie trăit şi înţeles. Atât cât se poate. Spre deosebire de alte ţări, unele poate mai frumoase, altele (la prima vedere) mai interesante, Uzbekistanul, asemeni unei curtezane, îşi va păstra mereu o aură de mister.

Aflată pe vechiul Drum al Mătăsii, ţara asta este cu siguranţă cel mai bine păstrat secret al Asiei Centrale. Influenţele marii civilizaţii persane se văd şi pot fi simţite la tot pasul. Pe aici au trecut însă şi macedonenii lui Alexandru cel Mare sau hoardele mongole ale lui Genghis Khan. Iar de aici a pornit în cucerirea lumii Amir Temur.

Astăzi, Uzbekistanul este un adevărat creuzet al civilizaţiilor; o ţară musulmană, puternic laicizată de influenţa Uniunii Sovietice, dar care îşi păstrează o parte din cutumele moştenite din strămoşi. Tadjici, ruşi, uzbeci, fiecare işi au locul în istoria şi în prezentul tărâmului fermecat, pe care l-aş putea compara atât de uşor cu un mare muzeu în aer liber. Despre ale sale nestemate Khiva, Bukhara sau Samarkand vom povesti în articolele viitoare.

Câteva realităţi uzbece

– Uzbekistanul este republică prezidenÅ£ială încă de la destrămarea Uniunii Sovietice şi proclamarea independenÅ£ei în 1991. Regimul de mână forte al peşedintelui Islam Karimov pare, în mod paradoxal, să fie într-o oarecare măsură deschis către nou. Uzbecii au dreptul de a călători în străinătate (în topul destinaÅ£iior se regăsesc pe lângă Rusia şi Turcia, Thailanda, Dubai sau China), au acces la cele mai noi tehnologii şi internet (chiar dacă uneori există restricții)
– în uzbecă, numele ţării se scrie şi se pronunţă O’zbekiston
– deşi oficial aproape 90% dintre uzbeci sunt musulmani, regulile privind vestimentaÅ£ia şi interacÅ£iunea dintre sexe nu sunt respectate cu stricteÅ£e
– moneda oficială a Uzbekistanului este Sum-ul. Cea mai utilizată bancnotă este cea de 1000 de sum (cursul oficial este 2300 sum la 1 dolar) şi nu există monede. Pentru a-şi cumpăra maşini sau electronice uzbecii merg adesea la magazine cu valize întregi de bani
– terenurile Uzbekistanului sunt oficial în proprietatea statului, astfel că deşi uzbecii pot să fie proprietari de case, terenurile de sub ele sunt ale statului care poate să dispună de acestea în orice fel dorește.
– mâncarea naÅ£ională a Uzbekistanului este pilaful sau osh palov – o mâncare delicioasă cu carne de vită sau miel, stafide, boabe de năut şi condimente din cele mai gustoase
– în pieÅ£ele din Uzbekistan vei găsi condimente din cele mai exotice iar majoritatea vânzătorilor de condimente ştiu să pregătească pe loc diverse combinaÅ£ii pentru orez, pui, vită sau peşte. Cu toată bunăvoinÅ£a, nu aş putea să vă explic cam cât de bine miroase
– dacă te-ai întrebat vreodată care sunt originile cuvântului algoritm, ei bine aflii acum că termenul este derivat din numele inventatorului lui: Al Khwarizmi, un om de ştiinţă originar din Khiva, oraş aflat pe teritoriul actual al Uzbekistanului
– poetul naÅ£ional este Mir Ali-Şir Nava’i, poet născut în Herat (actualul Afghanistan) şi şcolit la Mashhad şi Samarkand. Scene din operele lui lirice împodopesc inclusiv pereÅ£ii staÅ£iei de metrou Alisher Navoyi din Tashkent (apropos, în staÅ£iile de metrou din Tashkent este strict interzis fotografiatul şi filmatul. Chiar şi un aparat de fotografiat închis dar lăsat la vedere vă va aduce în atenÅ£ia gardienilor de la metrou)
– Deşi limba oficială a ţării este uzbeca, nu toÅ£i locuitorii ţării o vorbesc. În zona Bukharei şi Samarkandului se vorbeşte tadjica, un dialect al persanei. Astfel, pentru a se înÅ£elege unii cu ceilalÅ£i, uzbecii vorbesc limba rusă.
– majoritatea uzbecilor au o cultură generală foarte vastă, sunt oameni primitori şi curioşi şi cu siguranţă vei fi rugat pe stradă să te fotografiezi alături de ei. Nu degeaba zic că am lăsat o bucăţică din sufletul meu în Uzbekistan!

(204) 775-7120

de Mădălina Elena Nan

Am ajuns la ora 6 dimineața în gară așteptându-mă să găsesc obișnuitele cozi interminabile la casele de bilete. Așa e în fiecare zi de luni de când fac eu naveta București-Brașov (să tot fie vreo zece ani). Astăzi: surpriză, nu tu cozi, nu tu înghesuială, nu tu oameni cu papornițe plecați în vizită la rudele de la țară. E zi de sărbătoare astăzi … veste bună pentru cei care așteptau de mult un weekend prelungit; zi cu bătăi de cap pentru cei care au de rezolvat lucruri urgente dar care vor fi nevoiți să amâne totul până mâine. Așa este peste tot în lume!

Ce faci dacă te nimerești în concediu taman atunci, de sărbători? E simplu: te bucuri de sărbătoare alături de localnici. Îți iei pentru o zi concediu de la concediu. Vei învăța mult despre locurile în care te aflii și despre oameni, ba mai mult îți vei face prieteni noi. Nu o dată am avut ocazia să facem întocmai

În Mexic, de exemplu, ne-am schimbat cu totul programul pentru a participa la o mare procesiune de „Dia de los Muertos” – ziua morților se sărbătorește la începutul lunii noiembrie și este în general prilej de mare bucurie. Se organizează petreceri stradale, iar în mai toate casele și instituțiile publice se amenajează mici altare comemorative, pe care tronează laolaltă cranii de plastic sau ghips, lumănări, flori și iconițe, colaci și sucuri naturale. Din Mexico City până la Basilica de Santa Maria de Guadalupe pelerinii pornesc în procesiuni lungi și colorate, în fruntea cărora se află mariachi îmbrăcați în haine de sărbătoare. Petrecerea continuă până târziu în noapte cu muzică, mâncare delicioasă și băutură la discreție.

A meritat pe deplin să ne schimbăm programul. La fel cum a meritat să ne schimbăm programul și în Thailanda. Aflați la Chiang Mai pentru trei zile am aflat că la aproximativ 250 km, în orașelul Mae Hong Son, aproape de granița cu Myanmar-ul învecinat, se desfășoară festivalul Poy San Long, adică intrarea novicilor în ordinul călugărilor buddhiști. Ne-am hotărât pe loc că acolo ar trebui să fim și dis de dimineață am plecat spre Mae Hong Son, acolo unde ne-am bucurat alături de localnici de procesiunile pe străzile orășelului și de prânzul novicilor pe care l-am servit la templu alături de localnici. Ba mai mult, am fost invitați în casele acelor novici pentru a sărbători alături de familiile lor.

Tot într-o familie am aflat și importanța Ramadanului – în Turcia. Acolo, după o zi destul de obositoare de vizite, am fost invitați de ghidul nostru la masa de Iftar. La fel s-a întâmplat și în Iordania și Liban și în multe alte locuri frumoase și cu oameni minunați.

Bucură-te așadar de sărbători!

O ceașcă de soare lichid

Autor: Mădălina Elena Nan

 

M-am trezit … mă rog, m-am dat jos din pat. Trează o să fiu abia după ce-mi beau ceașca de cafea. Băutura asta minune îmi face diminețile mai frumoase și îmi pune creierul în funcțiune. Aceasta este declarația mea de dragoste pentru ea, cafeaua, ajunsă pe drept cea mai populară băutură din lume după apă.
Am descoperit-o cu adevărat abia acum vreo trei ani. Nu că nu aș fi știut de existența ei, dar cumva cred că nu îmi inspira absolut nimic. Prima cafea am băut-o pe la 19 ani, în vizită la verișoara mea, dar recunosc aici pentru prima oară că nu mi-a plăcut, era amară și avea o aromă cu care nu eram obișnuită. Apoi, prin facultate și chiar și la birou îmi auzeam des prietenii și colegii povestind despre cafea și cele mai bune cafenele. Mă amuzau îndeosebi legendele alea urbane cum că cea mai bună cafea se găsește în Italia, dar dacă ajungi în Argentina trebuie să guști și din cafeaua lor și dacă vrei ceva mai deosebit nu poate fi ratată cafeaua indoneziană kopi luwak – cea mai scumpă cafea din lume, ale cărei boabe sunt recoltate din excrementele unor mamifere din familia veverițelor din insulele indoneziene Sumatra, Java, Bali și Sulawesi… ceva deosebit.
Ei bine, din curiozitate am testat cafeaua în locurile astea plus alte câteva la fel de lăudate. Nimic nu m-a convins până acum trei ani când am gustat-o pentru prima oară – cafeaua cea mai bună. Unde? La o cafenea de colț de stradă în 305-661-8379 … la Ahmed. Aromată, savuroasă și dulceagă. Cafea cu cardamom. Adică exact așa: cafea arabică în care se adaugă cardamom, nu cafea din cardamom cum se prepară în Turcia sau Maroc – qahwa wa hel, în traducere liberă: băutură medicament cu cardamom.
Știu arabii ce știu așa că merg și eu să-mi beau medicamentul.

 

(800) 619-7503

ANZAC DAY РZiua ̨n care totul este permis

Autor: Mădălina Elena Nan

Nu-i așa că v-am stârnit curiozitatea? Ei, nu este chiar totul permis, dar să zicem că stimabilii domni Dostoievski și Descartes, ei înșiși cartofori înveterați s-ar fi simțit tare bine în Australia zilelor noastre și în compania sutelor de ‘jucători’ de Two-up (Două-n sus). O zi pe an. Pe 25 aprilie, de ANZAC Day, ziua în care  Australia și Noua Zeelandă comemorează debarcarea de la Gallipoli în 1915 și pe toÅ£i cetăţenii australieni și neozeelandezi care și-au servit țara şi au căzut la datorie în războaie.

Este probabil cea mai interesantă, mai delicioasă, impresionantă, bahică și legal-ilegală sărbătoare pe care am trăit-o vreodată.

Vă explic aici pe scurt cam cum se petrec lucrurile:
ora 05:00 – lumea începe să ajungă la monumentul Eroului Necunoscut/ Memorialul Războiului … al Păcii, sau orice alt monument important. Tragi de ochi și te îndrepți și tu spre locul cu pricina, bombănind inutil că ‘ce ți-o fi trebuit să mergi la slujba de comemorare’
ora 05:15 – odată ajuns îți ocupi locul în tribună și bine-ar fi să ai o păturică sau un termos cu ceai la îndemână – diminețile de sfârșit de Aprilie sunt cam răcoroase!
ora 05:30 – începe slujba… rămâi mut de uimire… se aprind mii de lumânări, se țin câteva discursuri scurte și se cântă imnuri patriotice.
ora 06:30 – slujba s-a terminat și poate să înceapă distracția. Prima oprire: micul dejun. De ANZAC Day majoritatea restaurantelor sunt deschise de la ora 06:00 și oferă un mic dejun tradițional cu ouă ochiuri, bacon prăjit, iahnie de fasole, cârnăciori și chifteluțe de cartof (pe numele lor hashbrowns).
ora 08:00 – prima bere … doar nu ți se pare prea devreme, ești în Australia, trebuie să te adaptezi!

o  r  a   1 0 : 0 0   după câteva beri … cărora și tu și amicii tăi australieni le-ați pierdut șirul, mergi la un pub unde se organizează jocul de ‘Două-n sus’, un joc de noroc, pe cât de simplu, pe atât de ilegal. Cu o singură excepție: în Ziua ANZAC, zi în care se poate juca în mod legal (din 1973 încoace).

De ce este permis în această zi? Pentru că a fost un joc de noroc foarte popular printre soldații australieni în timpul Primului Război Mondial, fiind tolerat în acea perioadă și devenind tradițional pentru ziua ANZAC, în cinstea soldaților.  Jocul constă în aruncarea a două sau trei monede în aer. Jucătorul care face asta se numește, previzibil, “aruncător”. Ceilalți pariază dacă ambele monede vor cădea cu pajura în sus, cu capul în sus sau una cu capul și alta cu pajura.

Prin urmare, te strecori printre pariori și îți strigi și tu pariul cât te țin plămânii, așteptând să te abordeze un adversar.  Restul vine de la sine… vorba aceea: pierzi, câștigi, parior te numești 😉

La mulți ani, Australia! Happy ANZAC Day!!

 

Câteva cuvinte … la început de drum în lumea blogurilor

Stimate cititorule,

Bine te-am găsit aici, pe blogul Atlantic Tour, un loc în care îți vom prezenta, pe cât posibil, minunățiile Planetei Albastre. Te vom și invita să vezi o mare parte din ele alături de noi și îți vom povesti pe îndelete aventurile noastre prin locurile în care ajungem.

Despre noi pot sa îți spun în primul rând că suntem un grup de oameni foarte diferiți dar cu o pasiune comună: călătoriile. Picioarele ne-au purtat în foarte multe locuri începând din Europa și Orientul Mijlociu, până în Asia, Africa, America și Australia. Prin urmare, sfaturile pe care ți le dăm și locurile pe care le recomandăm nu sunt preluate de prin reviste de călătorii sau vreun ghid turistic, ci sunt experimentate pe propria piele. Am străbătut Europa de la Est la Vest și de la Nord la Sud, am mâncat insecte în Asia, am dormit în deșert în Iordania, ne-am îmbăiat în Atlantic și am făcut scufundări la Marea Barieră de Corali. Am stat pe Marele Zid Chinezesc la răsăritul soarelui, am văzut Taj Mahalul la apus și am dansat până la primele ore ale dimineții la o nuntă în Uzbekistan. Îți vom povesti despre toate astea pe blog.

Îți mai spun doar atât: te invităm să ne vizitezi și în agenție, locul în care se întâmplă magia, în care planurile de vacanță prind forme și în care tu ești cel care contează!

Îți mulțumesc că ne urmărești!
Mădălina